Orasul Botosani poate sa fie si mai frumos mai atragator

Pana la mijlocul secolului trecut, Botosanii erau, asemeni oraselor din Moldova, o asezare urbana de dimensiuni mijlocii, populata de negustori, meseriasi, functionari si de locuitorii cartierelor, locuitori de indeletniciri multiple. Negustorii si meseriasii impanzeau stradutele, tinzand catre centrul vechi al orasului si arterele de la marginea lui. Orasul avea si un parfum aparte, de frumusete si incantare, determinat de gradinile mari si de parcurile din jurul vilelor frumoase si elegante, situate pe bulevardul principal. Il numeam orasul gradinilor si ne mandream cu el. Au mai ramas, putine si restranse, gradinile in jurul cladirilor, devenite sedii administrative.
In ultimii 50 de ani s-a construit mult in Botosani, cladiri diferite ca aspect estetic. Unele multumitoare in aceste sens (cele din zona centrala), altele oribile, gen cutii de chibrituri, amintind de ghetourile de trista memorie (blocurile din primii ani ai noului regim) si unele cladiri frumoase, apartinand oamenilor bogati, unele situate la oras, cele mai multe in zonele din imediata vecinatate.
La raspantia dintre strazile Marchian si Cuza Voda ne intampina o cladire masiva, admirabil proportionata, Casa de Cultura a Sindicatelor. Stim ca este locul de desfasurare a numeroase manifestari culturale importante. Privindu-i fatada imensa acoperita de afise foarte mari, de continut comercial (Bermas, Epsilon, Transporturi internationale, Next) ne intrebam daca institutia in cauza nu si-a schimbat destinatia si nu am aflat lucrul acesta.
Practica unui asemenea procedeu atrage fonduri necesare Casei (sustinuta sigur din bugetul local), dar prestigiul unei asemenea institutii de cultura este umbrit in felul acesta. Prestigiul este subliniat indiscutabil si prin seriozitatea si aspectul estetic al exteriorului cladirii.
In urma cu cateva decenii, la initiativa pictorului Eugen Ispir si a profesoarei Ileana Turusancu, in Botosani a luat fiinta o galerie de pictura, in cadrul Muzeului Judetean Botosani, Galeria de pictura „Stefan Luchian”. I s-a conferit un local corespunzator, in vecinatatea Prefecturii, si aici am avut satisfactia, incantarea, de a privi si admira multime de expozitii apartinand pictorilor de seama ai tarii noastre si creatorilor botosaneni. De vreo cativa ani, fatada galeriei este literalmente uratita, mutilata, prin stalpii asemeni unor copaci prabusiti de furtuna, atat sunt de rudimentari, sprijinind balcoanele de la etajul superior, balcoane deteriorate, gata sa cada oricand. Atat de urat arata aceasta fatada, incat, cand merg spre Biblioteca orasului, trec pe partea opusa a strazii. Se mai poate numi o expozitie de arta, de frumusete artistica, atunci cand ea are loc intr-o asemenea cladire? Am rugat personal doi oameni bine cunoscuti de mine din conducerea Prefecturii, dar...?
Muzeul Judetean Botosani ar fi meritat si ar fi trebuit sa aiba si o Galerie a Colectiilor de arta, in care sa fie expuse permanent grupurile de lucrari de pictura, donate Muzeului. Si exista asemenea donatii de nebanuita valoare si frumusete (donatiile doctorului Lupascu, a muzicianului compozitor Vasile Filip, Eugen Ispir, donatia Cumpata, M. Olinescu, P. Achitenie, etc). Donatorii au impus prin contract faptul ca lucrarile lor sa fie permanent expuse, dar ele, aflate in depozitul muzeului, apar in galerie rar si pentru scurt timp. De aceea, unii colectionari din oras sau din tara, dar legati de Botosani, s-au orientat catre alte institutii, unii dintre ei din alte orase, unde iubitorii de frumos sa se bucure mereu de lucrarile donate de ei. Il rog pe domnul Primar Flutur sa se gandeasca la o solutie favorabila.
In micul parc de langa Teatru se afla bustul poetului botosanean Ion Pillat, lucrare realizata artistic, spre meritul edililor orasului. Ion Pillat este o personalitate de prima marime in cultura romaneasca. Din pacate, de 2-3 ani, majoritatea placilor soclului si inscriptia lucrarii au disparut. Din intamplare sau prin rea vointa? I-am rugat pe doi dintre functionarii importanti ai municipiului si pe artistul constructor in acest sens. Au promis, dar...?
In spatiul dintre Casa de Cultura a Sindicatelor si Primarie sunt cateva oaze de lumina, care ne bucura prin florile si verdele asternutului din preajma lor. Din nefericire, in ultima vreme, multime de table uriase de afisaj, uneori unele langa altele, acopera si sugruma insulele de frumos natural. Si acum, considerentele de ordin financiar, prin autorizatiile lor de la Primarie, permit acest sacrilegiu. Oare acest considerent ar putea duce si la implantarea tablelor in cauza si in gradinita de frumusete dintre Teatru si Primarie si in curtea scolilor si a bisericilor? Ar fi groaznic!
Se discuta insistent de catre unele persoane din administratia publica locala cum ca, din considerente de rentabilitate, Filarmonica Botosani ar trebui desfiintata.
S-ar comite un adevarat sacrilegiu daca una dintre cele mai valoroase si importante institutii culturale din orasul nostru ar avea o asemenea soarta.
De aproape 60 de ani, Filarmonica educa si cultiva spiritul interesat de frumosul artistic pentru marele public, indeosebi pentru intelectuali, si Filarmonica completeaza si amplifica educatia estetica dobandita in scoli, pentru unii elevi, in primul rand pentru cei de la Liceul de Arta.
Cultura noastra nu poate fi satisfacuta numai prin muzica populara, indiscutabil valoroasa si importanta, si prin manele, despre care nu merita sa scriu.
Regimul trecut, cu multimea sa de aspecte negative, totusi a sustinut Filarmonica, intelegand importanta ei. Regimul de astazi poate sa se comporte in mod contrar? Oare din aceleasi ratiuni de nonrentabilitate imediata ar trebui sa desfiintate si scolile si bisericile? Speram ca ratiunea sa se impuna!
De totdeauna stim ca omul sfinteste locul. In ultimul deceniu, o casuta de stil vechi, „Casa Cantemir”, a devenit, prin competenta artistica, prin daruirea, pasiunea pentru arta din partea doamnei profesoare Corneanu, o minunata institutie de cultura, Casa Memoriala „Stefan Luchian”. Se afla in vecinatatea Teatrului de papusi. O seama de obiecte care au apartinut lui Luchian, reproduceri, carti despre viata sa, obiecte de epoca. Periodic au loc aici intruniri artistice consacrate artistului. Recent se desfasoara aici si o tabara de instruire a tinerilor privind pictura pe sticla. Sunt sigur ca si artistul Stefan Luchian se bucura de atmosfera casei memoriale. Dar nimeni nu banuieste cata munca, perseverenta, efort si pasiune inseamna toate acestea pentru doamna profesoara Corneanu, sufletul acestei admirabile institutii!
Oare vom gandi si proceda si noi, ceilalti, in acest mod?!

http://www.evenimentuldebotosani.ro/viewArticol.php?articol_id=18971