Bucuriile toamnei peisaje si flori George Spaiuc la Galeria Luchian
Viata artistica din orasul nostru ne ofera o noua expozitie de pictura, izvodita din talentul lui George Spaiuc, pictor care a expus mereu in ultimele doua decenii. In Botosani, Suceava, Iasi, recent la Bucuresti, la Casa de Cultura ONU, avand lucrari si in expozitii particulare din tara, din Italia etc. Am scris in doua randuri in presa locala, privind expozitiile precedente, subliniind insusirile principale si definitorii ale artei sale: firescul imaginilor, poezia atmosferei lor si harul culorii in arta sa.
Imaginile picturii sale sunt firesti, asemenea modelelor de inspiratie. Le recunoastem si noi, vazandu-le parca aievea, dar transfigurate prin eul artistului, prin simtirea si gandirea sa din timpul creatiei.
Sentimentele, afectivul picturii, iradiaza aura de poezie. Poezia naturii, cu infinitatea sa de nuante. O poezie care ne farmeca si ne incanta.
Pictura este, in primul rand, culoare si este mijlocul esential de exprimare in arta pentru G. Spaiuc. Culoarea cu multiplele ei posibilitati de realizare artistica, ii confera aprecierea de colorist important.
Subliniez o alta constanta in creatia sa, trasatura despre care s-a vorbit mai putin. Varietatea si diversitatea atmosferei afective si varietatea mijloacelor de exprimare, diversitate stilistica.
Pictorul se apropie cu interes de peisaj si de flori. Florile, in fond tot un aspect al peisajului naturii. Il intereseaza peisajul construit, rural si urban. Cateva lucrari memorabile: Piazza Navona, Arcul de triumf al Imparatului Titus, Forul lui Traian, Columna marelui imparat dominand piata, lucrari concepute in perioadele in care a trait si a lucrat la Roma, la fratele sau. Din peisajul construit in tara noastra, am remarcat mai multe lucrari cu imaginile centrului vechi al Botosanilor, peisaje cu case din marginea orasului, numeroase imagini cu case de tara, din Corni, Victoria, Manolesti, locuri proprii familiei sale, respirand atmosfera de altadata din satele noastre, cu aer de vechime, de traditie, de harnicie si curatenie spirituala.
Peisajul natural a devenit imagine principala si importanta in arta universala, si nu un simplu mediu ambiant, prin pictura romanticilor, dar indeosebi prin pictorii Scolii de la Barbizon si prin impresionistii francezi: Monet, Renoir, Sisley, Pissaro etc. In arta noastra, majoritatea pictorilor au cultivat cu brio peisajul. Grigorescu cu peisajele sale luminoase, stenice, incantatoare, vazute in Franta sau pe plaiurile paraului Campinita, Andreescu, cu Stejarul, umbrind poiana din jur, cu Padure de fagi, cu Campurile toamnei incarcate de roade, peisaje exprimand vesnicia si maretia naturii. stefan Luchian a lasat lumii imagini de flori si de peisaje din locurile lui dragi, Brebu, Chiajna, Vulcana, creatii innobilate de candoarea, de lumina, de sensibilitatea sufletului sau bun. Creatii pentru care cuvintele noastre sunt prea putine.
Pentru pictorul Spaiuc, minunile naturii sunt un domeniu predilect. Toate anotimpurile, toate formele de relief il intereseaza, ii plac. Aspectele lor diferite si variate. Le priveste, le simte pictand in vecinatatea lor si ne determina si pe noi sa traim afectiv privindu-le. Ma opresc numai asupra catorva care m-au impresionat mai mult. Doua imagini inspirate de natura in vecinatatea orasului Campulung – Bucovina. Peisaj cu apele involburate ale Moldovei, care privesc, parca speriate, palcurile de arbori din jur. Imagine vie, clocotind de viata naturii montane. Peisaj cu case si cabane pe drumuri inguste, ce urca spre munti. Maretia singuratica a muntilor aminteste parca de maretia supranaturala, cum caracteriza Enescu, muzica simfoniilor lui Beethoven. Peisaj cu poienita, din vecinatatea lacului de la Ipotesti, pictata nu de mult, cand il insoteam la o iesire pentru peisaj. Cararea, care serpuieste din poienita, pare sarutata de lumina arborilor din preajma.
Florile i-au inspirat pe creatorii de frumos in arta inca din antichitate. Florile de lotus, din mormintele capeteniilor egiptene, atesta afirmatia. Pictura Renasterii in Olanda a cultivat imaginile florale ca nicaieri altundeva. Cele mai frumoase flori le datoram impresionistilor francezi, Monet si Renoir indeosebi. Fermecatoarele campuri de maci de Monet, padurile de liliac mov din gradinile pictorului de la Giverny, nuferii plutind ademenitor pe ochiurile de apa.
In pictura noastra, Luchian a creat imagini de o frumusete si realizare rar intalnite in lume. Le-a conferit sensibilitatea, caldura si lumina fiintei sale. Cand, cu multi ani in urma, am intrat in salile Muzeului de Arta de la Palat, cuprinzand o retrospectiva cu flori de Luchian, am ramas siderat, fara respiratie. Nu puteam banui ca pictura noastra are asemenea minuni. Fiecare floare izvodita de el este o imagine a chipului sau, cu infinetele sale trairi afective. Cred ca nu este o limitare a valorii artei sale, considerandu-l pe Luchian pictorul florilor, intrucat este un creator de prima marile in arta universala, in acest sens. Emotii apropiate incerc numai cand ascult, infiorat, poemul Noptile in gradinile Spaniei de Manuel De Faia, in talmacirea fascinanta a lui Sergiu Celibidache.
George Sapiuc iubeste florile ca si pe copiii lui. De aceea sunt vibrante si frumoase. In atrag cu predilectie florile de mac, de liliac, de castan. Florile de mac, prin posibilitatea unor acorduri cromatice rare de rosu si verde si de posibilitatea de a realiza compozitii ample cu campuri de maci. Nu-i exclus nici exemplul lui Monet in acest sens. Si i-au reusit, i-au izbutit lucrari de rara frumusete compozitionala si coloristica. Ele au pentru mine ecouri din Vara de Antonio Vivaldi si din Valsul florilor de Ceaikovski. De ce adora candelabrele castanilor in floare? Probabil pentru maretia arborilor, incarcati de flori alb-roz vara si cafenii, atunci cand le prinde rugina toamna. Castani, o simbioza fericita intre monumentalitatea arborilor si gingasia delicata a florilor. Buchetele de liliac, ademenitoare, etalandu-si chipurile albastre, mov sau roz, si ele fermecatoare, cu aluzii la padurile de liliac mov ale lui Claude Monet. Florile de liliac pictate de George, simfonie de culori gingase si discrete, in care armonia intregului subjuga.
Diversitatea motivelor de inspiratie e amplificata de varietatea trairilor, pe care le inspira pictura sa. Gandurile si sentimentele. Indeosebi sentimentele, trairile afective. Nu ne-am astepta de la o persoana cu firea rezervata, retinuta. Meritul creatorilor de valoare este tocmai contrariul aparentelor. Bucuria de a trai si de a exprima bucuria predomina in opera sa. Podul de pe Arno, din Roma, surade in plin soare si ne contamineaza. Imaginile cladirilor vechi din centrul orasului nostru sunt afectiv stenice pentru cei care le cunosc si le indragesc de mult, cu toata unda de nostalgie pe care o incercam. Biserica veche din Agafton, insotita de siluete de pietre funerare si de cruci, imaginea lor nu deprima, ci este invaluita intr-o atmosfera de liniste senina. Florile, un paradis pe pamant, (de altfel, una din lucrari se si numeste Paradisul florilor), un univers afectiv, in care gama bucuriei urca de l o impresie usoara spre incantare exuberanta. Spre contopirea noastra cu frumusetea florilor si cu trairile artistului. Ma gandesc in acest sens, privindu-le, la Variatiunile Goldberg de I.S. Bach. Chiar si atunci cand realizeaza compozitii cu aspecte grave de la marginea orasului in inserare si un Cartier cuprins de cutremur, atmosfera nu suscita spaima, depresie, ci acceptare calma.
Se spune ca, in arta, stilul inseamna omul. In cazul de fata, partial adevarat. Omul spaiuc, temperamental rezervat, dispune de o nebanuita gama de exprimare in arta. Desenul, compozitia, culoarea, lumina, logodna lor fericita in tomurile picturii, armonia, toate ii sunt proprii si exploatate cu har. In primii ani desena si prin linii colorate de contur (Peisaj la Targu Ocna). Modernizandu-si arta, de multa vreme, creeaza imagini numai prin invecinarea si combinarea petelor de culoare. De la imagini concrete. Precise, potrivit artei traditionale, ne ofera in ultimii ani si volume doar sugerate sau numai jocuri ingenioase de culori, proprii artei moderne (Flacarile naturii, Camp inflorit). Sugestie pentru mine de a-mi aminti de Sarbatoarea primaverii de Igor Stravinki. Unele lucrari dispun de tonuri usoare, apropiate de cromatica pastelurilor, mai ales cele realizate in prima sa prezenta in Italia (Palatul ducal din Roma, Cladiri din centrul vechi al Botosanilor, Casuta cu fereastra amintirilor), nu evita nici tonurile vii, saturate de pasta, cu dominante de ocru tern, verde si albastru inchis, griurile aspre si reci. Sunt creatii care se apropie de pictura fovismului si a expresionismului german. Si acum lucrarile intereseaza si plac (Case din cartierul Popauti, Lac vulcanic etc). Armonia in pictura sa e determinata de punerea corespunzatoare in pagina, de compozitie, si ea conferind firesc si perspectiva imaginii, indeosebi de calitatea inspirata a culorilor mereu variat luminate. Sunt rare, subtile, rafinate si atat de greu de realizat acordurile de tonuri de gri cu nuante de cafeniu, de mov. Culoarea in pictura este efectul inspiratiei, al harului pentru culoare si apoi al stiintei de a picta. stiinta se dobandeste prin informare si prin experienta indelungata, permanenta. Stiu ca George picteaza aproape zilnic si ca este numai uneori multumit. Si nu e rau astfel.
Varietatea si diversitatea multipla a creatiei sale caracterizeaza si se distinge si ea drept trasatura definitorie a unui artist deplin format, in continua evolutie, pe care il pretuiesc pentru talentul si pentru prietenia sa.
Preluat din adresa:
Evenimentul de Botosani.
Alte linkuri:
http://georgespaiuc.uv.ro
BluePink 