Concertul inaugural al Filarmonicii din Botosani
In fiecare an, in ultimele zile ale lunii septembrie, concertele de
deschidere a noii stagiuni sunt dedicate marelui nostru compozitor
George Enescu.
Unul dintre cei mai de seama muzicieni ai lumii din secolul trecut,
asemenea lui Bela Bartok, Rahmaninov, Sostakovici, Igor Stravincski,
Ian Sibelius. Cele trei zile de muzica culta, 28 – 30 septembrie 2007,
au cunoscut doua concerte simfonice si un concert cameral, cuprinzand
compozitii variate si de o deosebita valoare artistica, datorate lui
George Enescu, Ceaikovski, Ian Sibelius, Modest Mosorsgski,
Rimski-Korsakov.
Demn de subliniat prezenta unui numar insemnat de
compozitii enesciene: Suita simfonica „Sateasca”, cele doua Rapsodii
romane, Suitele pentru pian numerele 2 si 3. Ele poarta spre noi ecoul
muzicii folclorice si factura muzicii universale, in atmosfera in care
s-a format Enescu si se caracterizeaza prin factura de originalitate
proprie creatiei sale, prin atmosfera de visare, de nostalgie si dor,
emotionandu-ne, fascinandu-ne.
Ceaikovski, mare izvoditor de
simfonii (trilogia finala), creatorul muzicii moderne de balet,
compozitorul neuitatei Opere vocal-simfonice „Evgheni Oneghin”, a
imbogatit muzica lumii si prin Concertul pentru vioara si orchestra,
prin trei Concerte pentru pian si orchestra si prin Variatiunile pentru
violoncel si orchestra pe o tema rococo.
Concertul pentru pian si
orchestra in si bemol major, compozitie de mare frumusete si realizare
artistica, este prezent in toate programele de concerte din lume.
Stilul
de concert caracteristic compozitorului se distinge prin imbinarea
armonioasa a monumentalitatii sonore cu lirismul gingas, prin
alternanta tristetii melancolice cu veselia potentata uneori pana la
frenezie. Printr-un echilibru perfect intre momentele solistice si
cantul orchestrei. Impresionanta maretia partii introductive, asemenea
unui imn luminos. De neuitat si melodia primei parti, inspirata
dintr-un cantec popular ucrainean. De asemenea, tema visatoare,
duioasa, ca un cantec pastoresc, din partea a doua a concertului.
Partea centrala pare amintirea unor frumoase clipe de dragoste.
Ian Sibelius, unul dintre poetii lumii nordului in muzica, impreuna
cu Edward Greg, este cunoscut in primul rand prin poemele sale
simfonice („Kullervo”, „Filandia”, „n Saga” etc), majoritatea lor
inspirate din marea epopee nationala „Kalevala”. Ele l-au impus drept
compozitor national finlandez si i-au determinat o notorietate pe plan
european. Sibelius a compus si simfonii valoroase si un Concert pentru
vioara si orchestra. El este interpretat de catre solisti de seama ai
viorii, asemenea lucrarilor scrise de Mozart, Beethoven, Mendelssohn
Bartholdy, Brahms, Ceaikovski. Se distinge prin factura sa specifica
romantismului tarziu si prin ritmurile navalnice din Final, sugerand
parca o sarbatoare pagana.
Intreaga atmosfera a concertului este
mai retinuta, mai sobra, ecou al naturii cu nopti interminabile si cu
multime de lacuri in care privesc padurile adanci, ecou si al firii
retinute si sobre a oamenilor locurilor. Muzica concertului resimte
influenta folclorului. Dificil de interpretat, cu atat mai de admirat
cantul lui, la care am asistat, prin talentul si virtuozitatea lui
Gabriel Croitoru. Suprematia valorica a compozitorului Ceaikovski in
muzica rusa a fost pregatita de cinci compozitori importanti, care au
pus impreuna bazele Scolii nationale ruse in muzica: Balakirev, Cui,
Borodin, Mosorsgki si Rimski-Korsakov, colectiv cunoscut sub numele de
„Grupul celor 5”. Rimski-Korsakov a compus o mare opera
vocal-simfonica, „Sadko”, simfoniile „Capriciul spaniol” si
„Seherezada” si muzica de camera. Este considerat unul dintre marii
orchestratori ai lumii, un inspirator creator de melodii si un rafinat
armonist. Suita simfonica „Seherezada” a fost inspirata din culegerea
de basme orientale „O mie si una de nopti”. Muzica suitei respira
atmosfera de basm, muzica caracterizata prin factura sa de povestire
continua, prin fantezie impresionanta, prin farmecul melodic cu aer
oriental. Totul intr-o continua alternanta de imagini sonore. De
neuitat, imagini sugerand marea cu calmul ei si furia sa furtunoasa,
apoi muzica din partea trei a suitei, o minunata poveste de dragoste
dintre un print si o printesa, ca si tabloul viu, colorat, zgomotos al
sarbatorilor orientale. „Seherezada”, o muzica iubita de toti melomanii
lumii.
Modest Musorgski a creat multe opusuri vocal-simfonice, in
primul rand „Boris Gudonov”, melodii pentru voce si pian, lucrari
pentru pian. Din ultima categorie, cea mai cunoscuta si apreciata,
„Tablouri dintr-o expozitie”, inspirata de expozitia de tablouri a unui
prieten. Lucrarea cunoaste zece secvente muzicale, exprimand fiecare
stare de spirit pe care o incearca compozitorul in vecinatatea
lucrarilor. Melancolia amurgului in preajma unui castel medieval
(„Vechiul caste”). Bucuria curioasa in ambianta de miscare, de zarva,
intr-o zi de targ („Limoges Piata”), admiratia pentru poarta
monumentala din Kiev, pe sub care urmeaza sa treaca vitejii, cand se
intorc de pe campul de lupta („Poarta bogatarilor”). Secventa sonora
repetabila „Promenada”, sugereaza imaginea compozitorului plimbandu-se
prin expozitie.
Dintre opusurile enesciene, prezente in cele trei
concerte, „Rapsodiile romane” sunt lucrari de tinerete, foarte cantate
la noi in tara si nu numai. Inspirate din muzica si dansurile noastre
populare si din baladele stravechi, sunt expresia oamenilor simpli, a
bucuriei si veseliei lor, a dragostei lor de viata si a spiritului
amintirii invaluit in legenda. Suita simfonica „Sateasca”, lucrare de
maturitate, 1937. Denumirea partilor ei componente exprima cuprinsul
imagistic si afectiv al lucrarii: „Reinnoire campeneasca”, „Copiii in
aer liber”, „Vechea casa a copilariei la apus de soare”, „Pastor”,
„Pasari calatoare si corbi”, „Clopot de vecernie”, „Parau sub luna” si
„Dansuri taranesti”. Muzica compozitiei este rezultatul fuziunii in
creatia enesciana a modului de exprimare folcloric romanesc, rapsodic
cu modul de exprimare simfonic. Muzica evoca plaiurile natale ale
compozitorului, cu universul lor fermecator, simtit prin sufletul
omului adult, care invaluie amintirile dragi cu duiosia si nostalgia
sufletului sau. In anul 1903, George Enescu compunea la Paris o lucrare
pentru pian, Suita nr. 2, opus zece, compozitie care a intrunit
aprecierile unor mari compozitori ai vremii, d’Indy, Debussy, etc.,
formand juriul pentru desemnarea celei mai bune lucrari prezentate la
concursul organizat de revista „Musica”. In cadrul obisnuit de suita,
Enescu scria o lucrare in spiritul postromantismului si al
impresionismului, dar si cu coloritul muzicii romanesti. O compozitie
cu momente de sonoritati bogate, somptuoase, de orga, cu fragmente de
meditatie grava, profunda, uneori. O muzica romantica cu arcuri sonore
mari, solemne, distingandu-se si prin eleganta. In anii urmatori, cu
intermitenta, au aparut componentele Suitei pentru pian nr. 3, opus 18.
Dintre ele s-au interpretat momentele : „Melodie”, „Burlesca” si
„Carillon nocturne”. Prima dintre ele, un cant delicat si gingas.
„Burlesca”, muzica exprimand o gluma muzicala subtila cu un umor fin.
„Clopot nocturn” evoca sunetul clopotului in miez de noapte, sunetul
clopoteilor oilor si cantul din fluier al pastorului. O atmosfera
misterioasa invaluie intinderile din munti, noaptea. Suitele pentru
pian de Enescu sunt nestemate sonore, pe care pianistul Daniel Goiti
le-a interpretat cu nebanuita intelegere, traire intensa pana la
contopire cu muzica, cu sensibilitate rara si cu forta expresiva, incat
personal n-am banuit ca Suitele lui Enescu pot fi interpretate atat de
convingator, atat de impresionant. Cand vom asculta la Botosani si
„Simfonia de camera”, capodopera finala enesciana?
Frumusetea si
valoarea concertelor se datoreaza si manierei deosebite a
interpretarilor de catre orchestra Filarmonicii Botosani, dirijata de
Mihail Secikin si Tiberiu Soare si solistilor interpreti , violonistul
Gabriel Croitoru si pianistii Daniel Goiti si Andrei Deleanu.
Muzicienii solisti sunt dintre cei mai valorosi interpreti de la noi,
in ultimii ani. Muzica lor si a dirijorilor se remarca prin cunoasterea
si intelegerea spiritului lucrarilor, prin claritatea si frumusetea
sunetelor muzicale, prin sensibilitate elevata si nuantata, prin forta
expresiva. Muzica Concertului inaugural, un regal de muzica buna, care
onoreaza amintirea si prestigiul lui George Enescu.
http://www.evenimentuldebotosani.ro/viewArticol.php?articol_id=19709
BluePink 